Refuzandu-si voluptatea descriptiei, in care e mare mester, Grigore ILISEI schimba, in „Pasaj de rate salbatice”, paleta de armonii cromatice cu sondajul zabavnic al starilor de suflet. Eroul, Camil Dunea, e plamadit dintr-o alternanta de trairi glisand intre somnolenta unei apatii ce il predispune impotmolirii in marasm si trezia surazatoare data de infiorarile regasirii de sine. Rasfirata pe mai multe planuri, naratiunea evoca, in fundal, un anotimp al urgiei. Razboiul de pe frontul din Rasarit, cu traumele de durata pe care le provoaca – apoi calvarul. Revarsarea salbatica, devoranta a hoardelor rosii, pierderea Basarabiei, sirul nesfarsit de suferinte, culminand cu tulburarea grava, de o parte si de alta a Prutului, a rosturilor dintotdeauna.Foarte actual mi se pare a fi Grigore Ilisei in modul discret in care intretaie planurile. El ingaduie fiecarui personaj sa posede ceva propriu si, totodata, sa se armonizeze intr-un ansamblu, primind nuante de lumina si culoare de la partenerii de dialog epic. S-ar putea face o apropiere intre tehnica utilizata in roman si tehnica picturii, pictura fiind profesiune personajului central. As exemplifica procedeul cu intretaierea perspectivei lui Dunea si a mamei Anghelina chiar in primul capitol.Astfel, Grigore Ilisei face proba unui romancier autentic, care stabileste numeroase relatii interioare, argumentate strans si coerent.Pasaj de rate salbatice este un roman alcatuit dintr-o scriitura moderna, care discuta cumpanit probleme grave ale omului contemporan.