Omul Ilustrat reuneste optsprezece povesti in care fantasticul si science-fictionul se impletesc cu umorul negru, fatalismul si macabrul. In deschiderea cartii, naratorul relateaza prima lui intalnire cu Omul Ilustrat – un personaj fantastic, ale carui tatuaje prind viata atunci cand sunt privite, fiecare spunand o poveste diferita. Cititorul este indirect invitat sa priveasca imaginile si sa asiste la „punerea lor in scena“ – un pretext pentru Bradbury pentru a explora natura umanitatii si a relatiilor interumane in contextul abolirii barierelor temporale si spatiale. Autorul nu ezita sa se amuze de personajele sale, sa le arate defectele si limitele si sa le demaste naivitatea.