Dupa cum remarca G. Calinescu „Damian Stanoiu are o cul­tura literara superioara, din punctul sau de vedere, oricarei alte eruditii artistice si anume aceea intemeiata pe Biblie, pe Vietile sfintilor, pe cartile bisericesti in vechea limba arhaica ce mai dainuie prin manastiri. Si nu e o cultura de lecturi, ci de exer­citiu zilnic, intrucat din scoarta in scoarta textele acestor carti formeaza materia dialogului monahal. Talentul de povestitor a intalnit deci o virtuozitate verbala pe care unii scriitori o capata pe calea eruditiei si a dus la o literatura care in ceea ce are izbutit, pare o prelungire mai zambitoare a Mineelor.”