„Fara a folosi formule narative sofisticate, pseudolivresti, Victor Dumbraveanu ramane fidel universului mic, in care omul simplu traieste insa cu toate fibrele sufletului drame sentimentale, instrainare, momente de bucurie, dragoste si implinire, dar si de «eclipsa», de neliniste si dezamagire, de patimi subjugatoare si eliberari de ele: sunt file de viata simpla, «naturala» notate cu lirism, umor si cu credinta povestitorului ca si ungherele tainuite ale universului intim merita a fi radiografiate si fixate ca niste cazuri intamplate pentru sine dar si pentru altii.” (Mihai Cimpoi)