Valoarea literara incontestabila a acestei carti, intre primele aparute in literatura noastra pe fondul izolarii sociale si inchiderii pandemice, vine din eleganta si policromia stilistica a textului, autoarea miscandu-se dezinvolt atat in registrul confesiv, cat si in cel narativ ori explicit si conventional poetic, dar si din intuitia subtila de-a converti situatia narativa dramatica, cu final predictibil tragic, intr-o frumoasa aventura a iubirii, care chiar daca nu „misca sori si stele” precum la Dante, invinge boala cu amenintarile ei, sparge bolovanul negru al deznadejdii, purifica sufletele si le inalta la perfectiunea comuniunii androgine. Cred ca avem de-a face aici cu ceea ce Carl Gustav Jung numea „mysterium coniunctionis”, de restaurarea comuniunii masculin-feminin, unde spitalul este noul laborator alchimic, iar febra bolii este focul athanorului in care se produce „conjunctia sufletelor”. (Vianu Muresan)