Inarmat cu cele necesare scrisului, un reportofon si un aparat de fotografiat, am iesit in intampinarea fostilor deportati din Banat la Manastirea „Sfanta Treime”, Libertatea (Brateanu), de langa satul Coslogeni, comuna Dichiseni, judetul Calarasi, unde aflasem ca vor zabovi mai mult timp si vor participa la un parastas pentru cei peste 1730 de morti, din care 176 copii, ce si-au dat obstescul sfarsit in gulagul romanesc din Baragan.Trei zile si trei nopti am ascultat cu infrigurare, compasiune si revolta marturiile cutremuratoare ale fostilor deportati si detinuti politici care i-au urmat pe cei dintai in satele si casele parasite in 1956 si pana la marea amnistiere din 1964.Profund impresionat si indignat de cele auzite, mi-am extins investigatia si asupra altor surse de documentare: carti, reviste, inregistrari radio si emi­siuni de televiziune, de pe Internet si alte publicatii, acumuland un volum insemnat de date, constatand in acelasi timp ca despre soarta deportatilor din Baragan s-a scris si s-a publicat mult, dar nu indeajuns pentru a face cunoscute suferintele si dramele traite de acesti oameni nevinovati. Ion MUSCALU