Aflat la al doilea volum de versuri, Lucian Cojocaru ne ofera ocazia de a fi partasi la evolutia unui poet. Impartit in noua capitole grupate, mai mult sau mai putin, in jurul unei teme centrale.„Nespus” propune inca din titlu o ambiguitate interesanta: nespus – ceva ramas nenumit in primul volum? Sau ceva atat de mare, de intens, incat nu poate fi exprimat? Sau e vorba, poate, de adverbul „nespus”, folosit in construirea superlativului?Oricare dintre raspunsuri e legitim, caci volumul propune un caleidoscop de teme universal valabile, tratand omul sub aspectul multitudinii fatetelor sale: omul-iubit, omul-pastrator al traditiilor stramosesti, omul-muritor, omul-patriot, omul-parinte si mai ales omul-entitate