Titlul volumului, Nemuritor in papusoi, surprinde si pune in evidenta pozitia speciala, in literele romane, a oricarui june poet din Basarabia. Nu intertextualitatea mi se pare importanta aici (poti invata sa „textuezi”, la fel cum inveti sa crosetezi – vezi si cazul citorva gospodine si eunuci dimbovitene/i), cit relatia, asumata, cu traditia.Pentru ca, pe de o parte, trimite la expresia populara „taci ca mortul in papusoi”; or, pentru a supravietui, literalmente, aceasta a fost reactia majoritatii celor care au trait sub cizma rosie – chiar si cei care, aparent, se exprimau, „nemuritorii” de-o clipa sau „eternizati” prin Kakademii, tot asta faceau – „taceau” adevaratele lor sentimente.Pe de alta parte, eminescianul „nemuritor si rece” devine un „nemuritor in papusoi”, adica o fiinta care-si recunoaste asemanarea cu ceilalti, care-si afirma, indirect, solidaritatea cu ei; mai mult, astfel, poetul isi exhiba (nu-si refuleaza) conditia sa reala – de om care vine „din papusoi” (sau din Papuasia, cum vreti!), pentru ca a fi ceea ce esti nu-i o rusine.Nu in ultimul rind, mai ales dupa ce i-am citit poemele, titlul volumului ne obliga sa ne gindim si la papusoiul falic (pe romaneste, pulos) din Povestea povestilor a lui Ion Creanga.Paradoxal, dar temele centrale ale explorarilor lirice ale lui Mihail Vakulovski sint – dincolo de limbajul „dur”, de tehnicile poetice de ultima ora – cit se poate de „traditionale”, de specific romanesti (cu un mic accent moldav in plus – si asta mi se pare normal si necesar – ca doar nu trebuie sa fim cu totii trasi la indigo ca sa ne putem numi romani!). Si anume: familia (cu mama, tata, bunelul, bunica, fratele, verisorii, nepotii etc.), placerile trupului (culinare, dar nu numai), „refuzul terorii istoriei”, nu prin pasivitate, ci prin filozofarea „hitra” (Moromete, Budulea, dar si mos Nichifor Cotcariul), relatia speciala cu „riul, ramul”. Alexandru Musina