„Cred ca poemele lui Miron Kiropol sunt facute – si sper ca antologia de fata s-o dovedeasca – intai de toate pentru a fi citite cu bucurie si uimire copilareasca. Apoi recitite cu melancolia meditativa a celui ce a trecut prin atatea si atatea intamplari neprevazute ale vietii. Iar in cele din urma – preponderent in textele de senectute – versurile lui sa te surprinda cu fosnetul discret al acelui inexorabil care se apropie pentru fiecare fiinta ganditoare. Iertarea si extinctia se proiecteaza acum laolalta blanda epifanie.” (Constantin Abaluta)