Spirit subtil si cultivat, agreand umorul, jocurile inteligentei si chiar jocurile de cuvinte, Ioan Moldovan se dovedeste din ce in ce mai mult un poet remarcabil al sentimentului de oboseala, de plictis, de insatisfactie si declin, de iritare si dezgust fata de viata. E ceea ce latinii (un Plinius cel Batran, de pilda) numeau taedium vitae sau taedium vivendi. O tema pe cat de livresca si de exersata de poetii lumii, pe atat de personal insusita si transfigurata la Ioan Moldovan, care o expune sugestiv in figuratia versurilor lui si in imaginarul trairilor sale. – Dan CristeaCotidianul acesta fisurat, notat cu scrupul dezinteresat, e folosit in principal in constituirea unei conditii contemplative melancolice si a unui scepticism vizionar manifestat printr-o intreaga gama de insertii ironico-parodice, menite sa saboteze orice ritualitate si prestigiu. – Al. Cistelecan