A fost odata un morar care avea trei fii, iar la moartea lui el le-a impartit tot ce avea in acest fel:A dat moara celui mai mare, magarul celui mijlociu si pisica celui mai tanar. Fiecare dintre frati a luat ceea ce ii apartinea, dar cel mai tanar, care nu primise decat pisica, se plangea ca fusese nedreptatit.– Fratii mei, a spus el, unindu-va mostenirile, va veti putea descurca foarte bine in lume, dar eu, dupa ce voi manca pisica si imi voi face o caciula din blana ei, in scurt timp voi muri de foame!Pisica, dupa ce statuse tot acest timp si ascultase ascunsa dupa usa dulapului, acum a iesit si i-a spus:– Nu te supara asa, bunul meu stapan; doar pune sa mi se faca o pereche de cizme si da-mi o tolba si ai sa vezi ca nu ai fost atat de nedreptatit cum crezi.Desi baiatul nu se bizuia prea mult pe aceste promisiuni, totusi, cum deseori observase trucurile inselatoare cu care motanul prindea sobolani si soareci, cum ar fi sa se atarne de picioarele din spate si sa se ascunda in granele macinate, ca sa ii faca sa creada ca era mort, avea oarece speranta ca motanul ii va fi de ajutor in nefericita lui situatie.