Din Cuprins:◊ Legitimarea morala a violentei: o propunere de cercetare a politicului◊ Razboaiele statelor: moralitate si violenta in formularea perspectivelor clasice asupra politicii internationale◊ Forme si manifestari ale violentei in contexte nationale diferite. Rezultatele unei anchete globale cu cercetatori din stiintele sociale◊ Indivizi, grupuri si state: o propunere de clasificare a formelor de violenta◊ Legitimarea morala a folosirii fortei armate in relatiile internationale contemporane◊ Comunitatile politice, proliferarea nucleara si politica mondiala◊ Memorie colectiva, nationalism si violenta: procesul de comemorare istorica in relatiile dintre Japonia si Coreea◊ Investigarea fundamentelor sociale ale moralitatii politice. Studii de caz: Republica Moldova si Israel◊ Problema “violentei” si a integritatii teritoriale in discursul politic din Ucraina si Armenia◊ ISIS: paradigme epistemologice, metodologii hermeneutice si continuturi doctrinare implicate in justificarea violentei◊ Problematica violentei scolare. O analiza a masurilor de combatere si prevenire in sistemul educational din Romania◊ Violenta, statalitate, identitate: o analiza a societatilor din Bosnia-Hertegovina, Israel si Africa de SudIn masura in care conceptul de “natiune” este inadecvat abordarii situatiei Lumii a Treia, intinderii conceptuale si politice a cetateniei “europene”, atasamentului fata de actori transnationali precum Statul Islamic, atunci putem presupune ca este nevoie de o reconceptualizare a ideii de comunitate politica.Similar, importantei acordate conceptului de “stat-natiune” si relevantei acestuia in literatura de profil si in politica mondiala i se pot imputa, in egala masura, limite semnificative. Procesele de destramare a unor state (cazurile contrastante ale Iugoslaviei si Cehoslovaciei), dinamica Uniunii Europene (in care se manifesta atat intentii de integrare accentuata, cat si, simultan, incercari de recuperare a “suveranitatii”), fictiunile legale internationale, dar fara fundament politic intern (statalitatea problematica a Somaliei ori Libiei), sau, invers, situatiile in care exista acord intern, dar nu si extern (Kosovo), ori prezenta unor state carora nu li s-a permis existenta de catre comunitatea internationala (Statul Islamic) – toate acestea reprezinta un semnal puternic pentru nevoia reconsiderarii cadrului conceptual de referinta, care se regaseste atat in analize teoretice, cat si in practica politica