Masina de cusut a Hristinei Doroftei este, in mod explicit, alta decat cea a mamei si a bunicii. La fel ca aceea din fraza celebra a contelui Lautreamont, este asezata mai curand pe o masa de disectie (pe alocuri, devenind ea insasi una) pe care sunt eviscerate traume, furii, nevroze si neputinte ale unor varste diferite, innadite cu toata libertatea capricioasa a memoriei.Incizia (emotionala si lingvistica a) acestor vivisectii (dar si registrul voluptatii pe care il practica, oarecum compensativ, in ciclul secund al cartii) demonstreaza ca Hristina Doroftei este, cu acest al doilea volum al ei, o poeta in deplinul sens al cuvantului, cu o voce inconfundabila.Sanda Cordos