Claudia-Florentina Dobre a preluat de la aceste doamne datoria de a transmite mai departe patrimoniul narativ al represiunii, conformandu-se totodata injonc­tiunii uneia dintre femeile intervievate ca „cei mai buni dintre tineri sa se intoarca acasa. Altfel sacrificiul nostru a fost degeaba.” Cartea de fata respecta acest angajament, Claudia punand in slujba societatii romanesti abilitatile si cunostintele sale dobandite la universitatile din afara Romaniei, precum si experienta sa de cercetare si talentul de scriitoare. De cele mai multe ori, lucrarile scrise in strainatate imbogatesc cercetarea globala, dar nu contri­buie cu nimic la propasirea stiintei si a cercetarii in tara de origine. Traducerea tezei de doctorat a Claudiei-Florentina Dobre nu doar ca aduce o importanta contributie in domeniul studiilor memoriale din Romania, dar, prin acest gest, autoarea se achita si de o datorie memoriala fata de fostele si fostii detinuti politici din tara sa.Un alt merit al cartii, nu mai putin important, este acela de a arata ca se poate vorbi de o dimensiune feminina a patrimoniului narativ al represiunii. Analizand marturiile colaboratoarelor sale, Claudia-Florentina Dobre pune in evidenta nu doar anagajamentul acestor doamne in lupta impotriva comunismului, ci mai ales asumarea post-comunista a unei datorii memoriale fata de comu­nitate si natiune, fata de cei care nu mai sunt sau care nu au putut sa depuna marturie. Cuvantul lor devine astfel o arma impotriva uitarii si mai ales un document in procesul virtual impotriva comunismului. Totusi, acest cuvant nu striga razbunare, ci cheama la actiune pentru ca un astfel de regim opresiv sa nu mai fie niciodata posibil in Romania.