„… Bolintineanu ramane o figura simpatica in cadrul vremii sale. Ca ministru al lui Cuza, in scurtul rastimp cat a stat la departamentul invatamantului, a cautat sa dea fiinta reformelor ce-i zaceau in inima, cum au fost extinderea instructiei la sate si infiintarea primelor scoli in Macedonia; ca om, a stiut sa ramana sarac si cinstit, chiar si dupa ce ajunsese in fruntea bucatelor; ca poet, a cantat «eroii si faptele lor stralucite, durerile si aspiratiile natiunii» pe care a iubit-o asa de mult si asa de sincer.” – St.O. Iosif, prefata la vol. Dimitrie Bolintineanu, Poezii, Bucuresti, Minerva, 1915