Teo Cabel e indragostit de metafore la modul nu romantios, ci vanjos mondial. Lumea din versurile lui este mai ales metai zica, fara sa fuga totusi de intersectarea cu realitatile umile. Sensul, insa, este unul cosmic, framantat la modul tacut. Labirintul si Vasele comunicante sunt reprezentari perfect alese ale acestei irumperi de cavalcade imaginare. Parabole si tablouri baroce enorme cu mici vignette delicate in cate un colt. Felix Nicolau