Chiar in zilele in care Teatrul Evreiesc de Stat din Bucuresti trece printr-o situatie dramatica, editia a II-a, revazuta si adaugita, a unei carti a lui Tesu Solomovici vine sa ne reaminteasca istoria sa spectaculoasa. Este vorba de sinteza bilingva – cu titlu si subtitlu usor divergente – Istoria teatrului evreiesc/ Yidish Theatre in Romania, acum adusa la zi cu contributii noi (in primul rand, un medalion Maia Morgenstern, actualul director al TES). Divergenta dintre titlul si subtitlul cartii provine din statutul limbii idis: daca, pana la Holocaust, aceasta a fost limba prin excelenta a teatrului evreiesc, in Romania si in Europa, dupa razboi, idisul a devenit mai mult un idiom al memoriei. Teatrul evreiesc, acolo unde mai exista, se joaca mai curand in alte limbi: in primul rand, in ebraica, in Israel. La noi, in pofida faptului ca teatrul idis s-a nascut, efectiv, la Iasi (in 1876, la Teatrul Pomul verde, al lui Avram Goldfaden), limba romana a patruns si ea in reprezentatiile TES.