‘In preajma lacurilor ma cuminteam, iar uneori ma opream sa privesc acele ochiuri limpezi de apa, ca sa‑mi dau seama ce ma inhiba, ce‑mi taie acolo pofta de joaca: sa fie nefirescul retentiei apei la suprafata desertului? Sa fie stranietatea limpezimii acelor ape? Sa fie prea‑albastrul reflectat deasupra? Sa fie lipsa vegetatiei pe margini sau in apa? Sau e ceva ascuns in memoria mea, ca o piedica nerevelata inca?“ – Mircea Badut