Volumul de fata cuprinde fragmente din jurnalul tinut de Nicolae Stroescu-Stinisoara in perioada 1978-1997. Nicolae Stroescu-Stinisoara s-a nascut la Tirgul-Jiu, la 1 noiembrie 1925. A urmat liceul la Colegiul „Carol I” din Craiova si studiile de Drept si Filosofie la Bucuresti, continuate mai tirziu la Munchen. Intre 1952-1964 a trait in clandestinatate, fiind cautat de Securitate in legatura cu apartenenta la o organizatie anticomunista. In septembrie 1969 a emigrat in Germania. La Munchen, a lucrat la Europa Libera, inclusiv ca director al Departamentului Roman, pina in 1994. In 1983, si-a luat doctoratul in filosofie la Universitatea din Munchen. In anul 2000, Nicolae Stroescu-Stinisoara a fost decorat cu Ordinul National pentru Merit, in gradul de comandor. In 2005, revista Convorbiri Literare din Iasi i-a acordat lui Nicolae Stroescu-Stinisoara premiul Opera Omnia.Fragment din cartea “In zodia exilului. Intrezariri” de Nicolae Stroescu-Stinisoara”Munchen, luni, 14 mai 1984 Am auzit azi-dimineata la Vocea Americii, in englezeste, scurta descriere a unui grup religios din sud-vestul Virginiei. E vorba despre un grup de baptisiti care descind din tarani de munte din acea regiune. Si-au construit o biserica a carei usa e plasata inspre munti, in timp ce ferestrele care dau spre oras sunt opace. Cintecele religioase sunt in limbajul si stilul vechilor tarani de munte. Intre timp, multi dintre proprietarii micilor gospodarii au trebuit sa se angajeze la lucru in industrie, dar traditia religios-culturala a fost pastrata intacta. Redactorul de la Vocea Americii a luat un interviu unui profesor universitar care a cercetat aceasta minicomunitate, aceasta subcultura religioasa americana. Profesorul a marturisit ca a pornit de la interese pur stiintifice si tehnice pentru limbajul, muzica, stilul arhaic al acestei mici comunitati, dar, treptat, a fost cucerit de caracteristici mai profunde. Caci membrii comunitatii, care se simt legati intre ei printr-o inrudire pe care o vor continua si pe lumea cealalta (despre care vorbesc cu bucurie in slujbele lor religioase), si-au pastrat un profund simt al naturii, o perceptie continua a frumusetii cosmosului si a armoniei dintre om si natura vie.”