Studiile cuprinse in acest volum, publicate pe parcursul unui sfert de veac in periodice romanesti si straine, urmaresc nasterea si evolutia ideilor politice in Evul Mediu, manifestarile lor in epoca si masura in care au calauzit actiunea oamenilor vremii, deplasarea centrului de greutate al gandirii politice din Europa crestina de la universalismul imperial spre particularismul monarhiilor nationale, locale. In viziunea omului medieval, imperiul este universal nu in realitatea sa teritoriala, ci virtual, expresie a unui program de actiune al factorilor politici, incredintati ca Dumnezeu isi intemeiaza pacea si ordinea pe o stapanire dreapta, imagine a ordinii ceresti, care exprima in mod legitim lumea. Aceasta viziune domina gandirea politica timp de un mileniu, de la Constantin cel Mare si pana in sec. al XIII-lea, cand ideea de imperiu paraseste terenul actiunii politice pentru a deveni obiect de speculatie teoretica. Pe ruinele vechii idei se cristalizeaza treptat celalalt concept, monarhia nationala, in conditiile deconstructiei politice din Occident si Balcani, generate de fapte de natura politica, sociala, economica si intelectuala, care au adus in scena monarhiile proprii natiunilor medievale.