“Cel mai inzestrat dramaturg al generatiei 1980, Matei Visniec, debuteaza ca poet si scrie tot mai des in anii din urma proza. Piesele de teatru cunosc versiuni in romana si in franceza. Spre deosebire de Cioran, Visniec nu pare sa-si fi facut o problema, dupa ce a emigrat la 31 de ani in Franta, nici din invatatul francezei, nici din dezvatatul romanei. Ambele limbi reprezinta pentru el un instrument eficace, nu un scop in sine. Cuvantul e precis, fraza scurta, usor de rostit pe scena. Piesele apartin teatrului postpsihologic care a luat locul, dupa al Doilea Razboi, pe toate scenele lumii, aceluia traditional si realist.”Nicolae Manolescu