Toate popoarele sunt preocupate de identitatea lor, dar la romani aceasta chestiune a imbracat forme speciale. Romanii, locuitori pana in epoca moderna in doua principate autonome supuse Portii Otomane si ravnite de multi alti vecini, dar traitori si in vaste provincii ocupate de unguri, de austrieci, de rusi si de turci, pierduti in mijlocul atator straini rapace, s-au intrebat, parca mai mult decat altii, de unde vin si cine sunt ei. Pana la urma insa, toate popoarele mici, lovite de soarta si lasate la cheremul celor mari, au asemenea preocupari, transformate uneori in adevarate obsesii. (Ioan-Aurel POP)„In anul 2018 – cand s-au implinit o suta de ani de la „Marea Unire”, petrecuta la sfarsitul „Marelui Razboi”, in urma careia a rezultat „Romania Mare” – intrebarile despre trecutul romanilor au sporit, au devenit mai incitante si chiar mai greu de rezolvat prin raspunsuri adecvate. Pana si aceste epitete de „mare”, care insotesc actele de vointa nationala de acum un secol, sunt de natura sa-i descumpaneasca pe unii sau sa-i umple de mandrie pe altii. Razboiul a fost „mare”, unirea a fost „mare”, iar Romania tot asa! Cum s-a putut ajunge atunci la aceasta? Unii au numit, intr-adevar, tara noastra din 1918 „Romania Mare”. Nu era, insa, nimic neobisnuit, desi sintagma arunca o umbra de indoiala asupra realizarilor de atunci. ” (fragment din carte)