Studiile cuprinse in volumul de fata continua preocuparile mele consacrate figuralitatii literare, aplicandu-se, de data aceasta, literaturii romane. Intr-o epoca precum cea pe care o traversam, cand se discuta intens despre revenirea literaturii atat la functiile sale angajate, cat si la acelea de reflectare a experientelor omenesti unice, cand pozitionarea literaturii pe diverse esichiere politice, sociale sau economice pare sa ocupe avanscena dezbaterilor despre literatura, in asemenea vremuri, de care ne „invrednicim” cu totii, consider ca este mai mult decat necesara o reflectie asupra puterilor expresive ale aceleiasi literaturi. Imperativa reflectare a lumii, din literatura de azi, nu inseamna un dezinteres al literaturii fata de… literatura, fata de sine insasi, si nici fata de capacitatile sale de a se construi. (…)Obiectul studiilor de fata este, asadar, corpul – corpul literaturii, cel ce ni se da spre lectura, ca o figura, desigur, a scriitorului insusi, din care ne „impartasim”. Conceptele fundamentale ale reflectiei construite aici sunt cele de figura si, respectiv, figural, intr-o alternanta semnificativa, care imi permite ancorarea propriilor interpretari intr-un orizont metodologic definitoriu (cartografiat in primul studiu). Ele circumscriu aria „formei potrivite”, spre a cuprinde – in cuvinte, cum altfel? – realitatea, inedita, propusa de fiecare opera literara.