,,Iar pe cand soarele‑i sus,Pe cand soimul sta ascuns,Pe cand umbra e scazutaSi se face nevazuta,Ghita popa se opreaSi pe rand el poposeaIn mijlocul codrului,Unde‑i larg voinicului.In poiana infloritaCu frunzar acoperita,Unde iarba se-mpletesteSi in varf se-ngalbeneste.Vidra masa ca-ntindeaSi la masa ca sedeaCu Ghita alaturea.Ei pranzea si veselea,De nimeni grija n‑avea.Dar pacatul mi‑i pazea.“Panait MACRI