Hannah Arendt spune ca nu vrea sa fie „filosof de profesie”, astfel cum cu ironie vorbea Kant despre ganditorii cu metoda. Sestov vede in Pascal ganditorul suferind, ce isi gaseste „certitudinea” in suferinta si chin. Acestea sunt cele doua extreme intre care un „parlit” de ganditor ca mine poate sa-si gaseasca locul. La fel si gandurile cuprinse in aceasta carte. Intre o gandire care „canta de coerenta” si una care „geme de durere”, totdeauna am ales profunzimea durerii decat comoditatea coerentei. Cu un titlu extrem de prietenos, care nu lasa sa se deduca din multitudinea si complexitatea problematicilor abordate pe parcursul sectiunilor si capitolelor sale, „Ganduri pe aripi de fluture” este un volum care isi propune sa disece – si, chiar mai important, sa explice, prin exemple de tot felul, de la cele cu aplicabilitate in domeniu pana la cele ale caror corespondent se poate gasi in viata de zi cu zi a oricui – notiuni ce tin de functionalitatea statului per ansamblu si, mai mult, a acestuia in raport cu politica si politicile, cu dreptul si oamenii – atat ca multime de cetateni, cat si cu referire la individ si la unicitatea acestuia in stat.