“Concentrat si lapidar, volumul are adecvare la obiect, si asta nu doar in virtutea culturii teologice pe care o poseda Dan Ciachir, dar mai ales gratie empatiei care il leaga de Nae Ionescu. Pentru a cata oara se confirma regula pertinentei in materie de cometarii: un autor isi alege postum interpretii in virtutea unei afinitati si sub inraurirea unei asemanari de natura, ceea ce inseamna ca nu te poti apropia de Nae Ionescu decat daca ii semeni, drama cea mare fiind a exegetilor fara predilectie pentru spiritul sau si care se apleaca asupra cursurilor pentru a le cioparti analitic. Urmarea e un santierpostis plin de ranchiuni, ruine si amuzante aberatii.”Sorin Lavric (Romania Literara, nr. 36/2010)