Criza ecologica cu care ne confruntam este atat de evidenta incat devine usor– pentru unii ciudat si infricosator de usor – sa faca legaturile necesare si sa vada ca totul este interconectat. Aceasta este gandirea ecologica; si cu cat reflectam mai mult asupra ei, cu atat lumea noastra se deschide mai mult. In mod obisnuit, ne gandim la ecologie ca la ceva care are de a face cu stiinta sau cu politicile sociale. Insa, asa cum spunea poetul Percy Shelley in legatura cu avansurile stiintei, „Ne dorim ca facultatea creativa sa-si imagineze acele lucruri pe care deja le cunoastem”. Ecologia pare a fi cu picioarele pe pamant. Ea are de-a face cu incalzirea globala, reciclare si energie solara; are de-a face cu relatiile cotidiene dintre oameni si entitati non-umane. Asociem uneori ecologia cu credinte fanatice care au, adesea, un continut explicit religios: Frontul de eliberare al animalelor sau Pamantul pe primul loc! De aceea, fiindca nu avem inca o lume cu adevarat ecologica, religia isi face auzit strigatul cu o voce verde. Cum ar putea sa arate o societate ecologica? Care ar fi gandurile unei minti ecologice? Ce fel de arta i-ar placea unei persoane inclinate ecologic? Toate aceste intrebari au un lucru in comun: gandirea ecologica.