Filosofia critica a „scolii de la Frankfurt“ este de mult in istoriile filosofiei secolului al XX-lea si ale secolului actual, iar conceptele si teoremele ei se studiaza asiduu in universitatile si institutele de referinta de pe glob. Nu exista scoala de filosofie, sociologie, psihologie, comunicare, lingvistica, demna de acest nume, care sa nu se raporteze la scrierile semnate de Horkheimer, Adorno, Marcuse, Benjamin, Fromm, Habermas. A cunoaste aceste scrieri este mult peste nivelul oricarui snobism – anume o preocupare profitabila sub aspect cognitiv, fara de care mari fragmente si corelatii hotaritoare ale realitatii ramin ascunse. Cunoasterea cercetarilor „scolii de la Frankfurt” este un bun indicator al gradului de rafinare a interogatiilor dintr-o cultura filosofica, artistica sau pur si simplu civica.Scrierile „scolii de la Frankfurt“ se bucura de un asemenea interes ridicat incat valul studiilor si monografiilor ce li se consacra nu scade deloc odata cu trecerea timpului. Dimpotriva, la monografii teoretice publicate in diferite tari (vezi, de pilda, in ultima vreme elocventa carte a lui Jean Michel Palmier, Walter Benjamin. Une itineraire theorique, Les Belles lettres, Paris, 2010, 526 p.) se adauga tot mai multe biografii de cea mai mare cuprindere (dintre care amintesc doar, cu titlu exemplificativ, pe cea mai recenta, cartea lui Stefan Muller-Doohm, Jurgen Habermas. Eine Biographie, Suhrkamp, Frankfurt am Main, 2014, 750 p.). Aderand la concluziile lor sau opunandu-le alternative, cu analizele „scolii de la Frankfurt“ orice traditie de filosofare ce se respecta pe sine interactioneaza.