Frumusetea e unul dintre acele subiecte considerate pe buna dreptate inepuizabile. Fiecare om si, intr-un fel, fiecare generatie o descopera la un moment dat si simte imboldul de a-si incerca fortele pentru a-i da o dezlegare. Immanuel Kant gasea uimitor faptul ca, in vreme ce problemele fizice si tehnice se dezvolta progresiv, problemele umane si profunde reapar cu fiecare generatie, ca si cum nimeni nu s-ar fi ocupat de ele. Faptul nu e lipsit de adevar. Cel putin asa se intampla cu frumosul. in schimb, in contradictie cu parerea lui Kant, aceasta situatie nu deriva dintr-o pretinsa deficienta a temei de reflectie, ci chiar din excelenta acesteia. in plus, e legata de conditia umana care, din fericire, e capabila de perfectibilitate nu doar practica ci si speculativa. Tema frumusetii e veche, dar e la fel de actuala in zilele noastre ca si pe vremea lui Platon.