I se paru, stand asa sprijinit de „zidul” acela rece si ostil, ca intunericul incaperii in care statea e de fapt propriul intuneric in care a bajbait pana acum, neluand in seama „obiectele” de care se lovise pana acum, crezand ca existenta lor in drumul vietii lui era doar accidentala, nedandu-le vreo semnificatie sau o atentie anume… Reusise sa ajunga la capatul „tunelului”, sa arunce dincolo de geam balastul acelei nopti, sa invinga spectrele unei oglinzi mincinoase si, „intoarse celalalta fata a oglinzii” pentru a iesi, inca o data, la lumina, la viata.