In ezoezo e mania versului scurt, alergie la lalaiala biografica, la darkosenii, la autoincantarea psihologizanta, iar rolul lui Vlad MD e cel al unui M.C./Dj ce se lasa sedus de propria muzicalitate. Versul scapa aparent de sub control/placa se duce uneori in gol, e resample, remix, ti se da audio culture, ti se face masaj la urechea muzicala. Il vad pe Vlad – si asta ma incanta – hahaindu-se singur cand ii iese viersul si beat-ul. Tare imi doresc sa mai citesc si pe la noi un volum in care autorul sa se distreze scriind, sa nu se urasca. O carte in care sa nu mi se dea mura-n gura Mesajul. So play that funky music, white boy!– Gabi Eftimie