Expansiunea ungurilor spre teritoriile vecine bogate in resurse era inevitabila. Ea a inceput chiar din momentul crestinarii, care a coincis cu incoronarea regelui Stefan I, dupa ce se atinsese deja limita naturala a Muntilor Apuseni (prin supunerea voievodatului din Bihor), si dupa ce incetase dominatia bulgara la nord de Dunare. Regiunea bogata in sare si nu numai situata „dincolo de padure” trebuia si putea fi cucerita de tanarul stat crestin condus de Stefan I. Aproape concomitent au fost lichidate cele doua centre de putere rivale, din zona Clujului si de pe cursul inferior al Muresului, iar astfel era deschisa calea spre a doua limita naturala, cea a Carpatilor Orientali si Meridionali. Acest proces de expansiune s-a desfasurat treptat, el durand circa un secol si jumatate.Alexandru Madgearu