Scurta perioada de tranzitie postbelica si instaurarea dictaturii Partidului Comunist, imediat dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, au deschis un capitol nou in istoria maghiarilor din Romania. Socialismul de stat a schimbat in mod fundamental conditiile de viata ale comunitatilor minoritare. Au disparut cadrele, retelele politice, economice si culturale definitorii pentru viata comunitatii maghiare, asa cum se stabilisera ele in decursul deceniilor traite in calitate de minoritate nationala. Statul de drept a fost suprimat, proprietatea privata a fost eliminata, iar institutiile culturale specifice au fost desfiintate sau reorganizate. Procesele economice si politice initiate de stat, in unele cazuri aplicate cu forta, au condus la transformarea sociala radicala a comunitatii maghiare: comunitatea autonoma articulata ca o societate completa a fost transformata intr-o societate partiala, vulnerabila fata de proiectele de omogenizare promovate de statul socialist. Slabita din cauza atacurilor permanente si a limitarilor ce i-au fost impuse, biserica a inceput treptat sa-si piarda rolul pregnant detinut inainte in organizarea vietii institutionale a minoritatilor. Eliminarea partidelor politice si introducerea sistemului monopartid au reconfigurat spatiul politicii nationale, in cazul minoritatilor inlocuind reprezentarea independenta/ autonoma a minoritatilor cu reprezentarea intereselor maghiarimii in cadrul Partidului Comunist si in raport cu politica acestuia fata de maghiari. Consolidarea dictaturii Partidului Comunist Roman (in continuare PCR) a fost acompaniata de schimbarea radicala a elitelor din domeniul economic, politic si cultural.