Arhitectura a devenit din ce in ce mai putin o materializare a unei comenzi personale si a evoluat rapid in directia investitiilor publice sau private care urmeaza a avea un utilizator anonim, definit printr-o serie de nevoi standard. Aceasta este o critica care a fost adresata productiei de arhitectura incepand de acum o jumatate de secol. Arhitectii din grupul Team X , Michel de Certeau , Henry Lefebvre , Deleuze si Guattari sunt doar cativa dintre cei care au ridicat o serie de probleme ale acestui mod de a construi, care se perpetueaza pana in prezent. Standardele au evoluat si s-au diversificat in functie de transformarile rapide din societate, dar au devenit doar mai complicate si nu mai apropiate de nevoile personale ale utilizatorului final. Numarul de fata prezinta o arhitectura care incearca sa lupte impotriva acestui sistem in doua moduri diferite. Interventille din prima categorie — Entropie — dezvolta o serie de tactici «personale» pentru (re)castigarea spatiului public (din zonele urbane, dar nu exclusiv). Putem spune ca trasatura lor principala este «reducerea» arhitecturii la o scara umana — prin folosirea unor mijloace elementare, accesibile oricui si prin efemeritatea si scara redusa implicite—in scopul de a deveni spatii ale povestilor de viata, de zi cu zi.