Emotia intalnirii cu poeziile postume ale marelui EminescuAlex. Stefanescu revine la textul eminescian, inarmat cu cele mai fine instrumente de analiza si entuziasmat de frumusetea pura a acestuia.La o noua lectura: postumele este un amplu volum de comentarii critice, dedicat de criticul literar si scriitorul Alex. Stefanescu poeziilor eminesciene publicate dupa trecerea in nefiinta a poetului. Acesta a fost precedat de volumul La o noua lectura: antumele si reprezinta un nou punct de referinta in calatoria de redescoperire a textelor eminesciene. Spre deosebire de poeziile antume, luate in considerare in totalitatea lor, postumele au devenit obiect de studiu in marea lor majoritate. Nu toate, pentru ca unele sunt ramasite ale incercarilor poetului sau opere abandonate de autor dupa ce a preluat din ele idei, imagini sau versuri intregi pentru construirea altor poezii.Alex. Stefanescu ramane tributar aceleiasi dorinte de a prezenta opera poetica eminesciana intr-o lumina actuala si intr-un stil accesibil. Totul cu scopul declarat de a inlesni apropierea dintre tinerii de astazi si versurile create de un spirit unic in a doua jumatate a secolului al XIX-lea.Un bun cunoscator al limbii romane, Alex. Stefanescu nu isi poate retine admiratia fata de nivelul de cunoastere la care ajunsese Mihai Eminescu. La o varsta reprezentand jumatate din varsta criticului, poetul stia mai multe cuvinte romanesti. Dar, din toate cele aproximativ 200. 000 de cuvinte pe care le utiliza in articolele de ziar si in traducerile sale, folosea in poezie numai 700-800. Cum au ajuns poeziile create prin impletirea unor cuvinte de baza, de larga circulatie, intelese de toti vorbitorii de limba romana, la gradul de profunzime care ne uimeste astazi? Cheia se afla in modalitatea ingenioasa de combinare a acestora, care a avut ca rezultat „o poezie de o neasemuita frumusete”.Tot in acest volum, la Addenda, cititorii vor regasi reproduse integral poeziile analizate.„Parca devenea zeu cand scria. Mai mult decat orice, ma mira faptul ca Eminescu a existat.” – Alex. Stefanescu