In biografia dumneavoastra e consemnat aparte anul 1965, cand ati realizat prima expozitie de arta oniric-abstracta din Timisoara, care a iritat autoritatile. Mai mult, inteleg ca ati fost tinut sub lupa pana dupa ’89.Mi-e destul de greu sa detaliez. Ce devenise mai dureros decat relatia cu oficialitatile, deosebit de proasta, era faptul ca expozitia a trezit ura si invidia unor artisti, prezumtivi prieteni. (…) Aveam, deci, si dusmani, si admiratori, dar si stimulul de a merge mai departe. Dureros ramane si faptul ca tinerea mea la un nivel al subevaluarii, conceputa in acei ultimi ani ai comunismului nostru, s-a extins si dupa ’89, cand aparusera in prim-plan mult prea construitii dizidenti.