Aparitia insolventei – ca stare a patrimoniului care se caracterizeaza prin insuficienta fondurilor disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide si exigibile – constituie un eveniment cu importante implicatii in viata oricarui agent economic, nu doar a celui care se afla in aceasta situatie, dar si a celor care se afla in relatii contractuale cu acesta. In general, procedurile de insolventa au ca scop acoperirea pasivului debitorului si, atunci cand este posibil, redresarea activitatii acestuia. Insolventa si declansarea procedurilor specifice au insa efecte importante si asupra relatiilor de munca in care debitorul este parte in calitate de angajator. Pe langa plata unor drepturi salariale restante, insolventa pune numeroase probleme in legatura cu protectia unor drepturi ale salariatilor garantata de alte reglementari, specifice dreptului muncii, in legatura cu executarea si incetarea contractului individual de munca. Astfel, masurile de garantare a drepturilor salariale si a drepturilor de asigurari sociale, in anumite limite, sunt cele aflate in prim plan, beneficiind de adoptarea unei directive speciale, dar este important de evidentiat si care sunt efectele procedurilor de insolventa cu privire la protectia drepturilor lucratorilor in cazul transferului de intreprindere si al concedierii, tinand cont ca procedurile de insolventa, indiferent de scopul urmarit, pot implica reduceri si reorganizari ale activitatii, vanzarea unor active sau parti de intreprindere ori desfiintarea unor locuri de munca ce conduc la incetarea raporturilor de munca. Culegerea prezinta hotarari preliminare ale CJUE relevante cu privire la aceste aspecte, intr-o viziune integrativa a unei zone de interferenta intre domeniul dreptului muncii si cel al insolventei, care prezinta interes pentru specialistii din ambele domenii.