Papa Francisc (Cardinal Jorge Mario Bergoglio SJ), fiu de imigranti italieni, s-a nascut in 1936 in Argentina. Dupa ce urca toate treptele ierarhiei bisericesti, la varsta de 77 de ani este ales la carma Bisericii Catolice. In aceasta calitate, face doua gesturi semnificative: isi ia numele de Francisc („pentru cei saraci”, dupa cum va explica mai apoi) si adopta ad litteram mandatul cuprins in denumirea sa oficiala de Suveran Pontif. Intr-adevar, „pontif” (de la cuvintele latinesti pons + facere) inseamna „facator de punti”…In volumul de fata, pornind de la o perspectiva radical diferita de demagogiile mai vechi sau mai noi, Papa Francisc isi asuma dificilul rol de mediator intre actantii procesului de invatamant. Caci adevaratele parghii ale schimbarii sociale, spune Papa, nu tin de politica sau economie, ci de educatie.„Orice pas inainte, fie el si in domeniul cultural sau istoric, daca nu se inradacineaza in aducerea-aminte a originilor care ne dau existenta, e fictiune si sinucidere. O cultura fara radacini si fara unitate nu sta in picioare.”„Vedem in jur persoane a caror memorie este bolnava, impotmolita in amintiri incapabile de a trece dincolo de prima impresie, alimentata de flash-uri si mode, de emotii de moment, de opinii pline de suficienta care mascheaza un sentiment de dezorientare. Toate aceste franturi de memorie nu vor decat sa ne distraga atentia si sa nege istoria: Domnul e viu si sta in mijlocul nostru. El ne cheama, El ne sustine, in El ne regasim, si El ne trimite. Suntem copiii Lui, in El ne aflam statura la care suntem chemati.”„Educatorii crestini sunt martori in vremea post-modernitatii, aflata intr-o tranzitie care la fel de bine s-ar putea numi cultura naufragiului. Totusi, aceasta carte nu ar trebui sa ne faca pesimisti, ci dimpotriva: aici ni se face o invitatie, ni se propune o provocare si o vocatie.”Papa FranciscSentimentul de neapartenenta care predomina in cultura contemporana suscita nevoia de a-l reintalni pe Tatal. Noi, cei care cautam sa traim in fiecare zi in prezenta Lui, ne bucuram si de mangaierea altor prezente… Mame si tati – dupa trup sau in Duhul (Mt 16,17) – ne insotesc, ne ghideaza pasii, ne sprijina prin tacerea sau cuvintele lor, ne ajuta sa ne ridicam cand ne impleticim si ne invata tainele Caii…Pe aceasta linie se incadreaza reflectiile Papei Francisc adresate educatorilor catolici, chemati si ei sa vindece sentimentul de neapartenenta, de „orfanitate”, care salasluieste in orice copil, in orice tanar, in fiecare sala de curs, in fiecare institutie de invatamant. In contextul actual, cuvintele Sfantului Parinte capata o importanta deosebita. De aceea, readucem in atentie mesajul sau, purtator al Vestii celei Bune si datator de Speranta.Coborand in profunzimea misiunii noastre de zi cu zi si ridicand intrebari forte privind conditia noastra de educatori crestini, insemnarile Papei din vremea cand era cardinal si Primat al Argentinei ne deschid o poarta spre realitatea prezentului, cu greutatile, oportunitatile si provocarile sale, si ne arata o directie.Aceasta directie ne invita sa ne revedem viata de credinta si conditia de cetateni implicati activ in construirea…