[…] Eu vad pictura ta ca fiind restransa la efectele vizibile ale unei perioade destul de recente, ambigua si melancolica in conditiile ei de posttranzitie… Pictezi marginalii societatii, fostii eroi preconizati de societatea socialista, fostul om nou blocat intr-un teritoriu nedefinit clar: intre oras si sat: chiar si cand pictezi un peisaj, el e atins de dezolarea anilor ’90, sunt peisaje ale periferiilor, suburbiilor, aflate la limita zonelor industriale, la marginea oraselor. Daca subiectul picturii pare calm si detasat de o situatie recognoscibila, el ascunde aceeasi problematica, adevaratul subiect e continut implicit. Pictura ta expusa recent la Tirgul de Arta Frieze din Londra arata o familie care si-a mutat mobila din bucatarie afara in curte, pentru ca renoveaza probabil in interior; pare o imagine calma, dar care de fapt vorbeste din nou despre tranzitie/renovare/improvizare. Melancolia se altoieste cu un foarte accentuat sens de provizorat existential.Realitatea e subiectul principal in pictura mea; cum spunea curatorul Mihnea Mircan, generatia noastra e alergica la utopii, in consecinta ma intereseaza realitatea din spatele propagandei, noneroul din falsul erou socialist, si caut in continuare adevarul despre acest „personaj” in conditia lui zilnica. Incerc sa recuperez o perioada de timp in care practic n-am aflat nimic despre acest personaj, au fost doar marturii false, inclusiv estetic false.[…]Tu nu emiti judecati morale prin picture ta, personajele – atit de reale – din picturile tale nu sint bune sau rele, nu aceasta este cheia de citire a imaginilor tale, pictura ta e clara, dar lasa spatiu de interpretare. Uitindu-te inapoi, care sint lucrarile pe care le-ai vedea intr-o expozitie cuprinzatoare, si ce le face sa fie alese intr-o astfel de selectie? Asa poate ne vom apropia si mai mult de ceea ce constituie baza picturii tale.Tu spui ca mesajul picturilor mele e direct; eu n-as zice asta, citeodata nici nu mai stiu ce le genereaza. Dar ele trebuie sa produca un „electrosoc”, cind le privesc trebuie sa-mi recreeze un impact real.Dialog intre Serban Savu si Mihai Pop, noiembrie 2009, publicat in Dilema veche, anul VI, nr. 305, 17-23 decembrie 2009, p. 21Din punctul meu de vedere, tu esti unul dintre artistii constanti, schimbi organic, evoluezi; aparitia subiectelor multiple e un pas esential, in mod paradoxal, prin colajul situatiilor. […]Ma intereseaza realitatea. Viata reala imi da energie si ma motiveaza. Pentru mine arta nu e un joc intelectual care face referire la el insusi. E alt joc intelectual, conectat direct la priza realitatii, a vietii imediate.Dialogul, realizat cu ocazia expozitiei Daily Practice for the End of the World, 27 aprilie-16 iunie 2012, de la Galeria Plan B din Berlin, a avut loc la Cluj in aprilie 2012 si a fost publicat in Dilema veche, anul IX, nr. 431, 17-23 mai 2012, p. 21Serban Savu (1978, Sighisoara, Romania) traieste si lucreaza in Cluj. A absolvit Universitatea de Arta si Design din Cluj (2001). Intre 2002 si 2004 a primit o bursa de doi ani in Venetia. A avut numeroase expozitii atat solo, cit si de grup