Dupa „epoca drepturilor”, despre care vorbea N. Bobbio in 1990, se naste epoca pretentiilor: cresterea exploziva a drepturilor si eliminarea indatoririlor creeaza dezechilibre; notiunea de obligatie se lichefiaza. Dreptul (real sau presupus), separat de responsabilitatea inerenta, devine factor de dezagregare si arma indreptata spre celalalt. Ideea ca libertatea individuala este suficienta pentru a tine laolalta societatea se dovedeste a fi un vis desart. Se impune regasirea semnificatiei si temeiurilor reale ale drepturilor, evitand trei erori: individualismul libertar, care face din eu o insula; aplicarea indiscriminata a tehnicii la viata fizica (biopower); reducerea omului la o simpla fiinta biologica. In schimb, traditia iuspersonalismului, bazata pe ideea de persoana si de natura umana, ne ofera o cale solida si moderna.Despre autor: Vittorio Possenti (n. Roma, 1938) abandoneaza studiile tehnice pentru a se dedica filosofiei, intr-o epoca in care acestei discipline i se prevedea sfarsitul. Profesor la Universitatea Catolica din Milano si la Universitatea din Venetia, membru al Comitetului National de Bioetica pe langa Academia Pontificala de Stiinte Sociale, tine seminarii si conferinte, coordoneaza sau colaboreaza la diverse edituri si reviste, fiind autorul a 25 de volume si al catorva sute de articole pe teme de filosofie, etica si politica. Atras de tanar de epistemologia fizicii si de logica stiintei (A. Einstein, P. W. Bridgman), intalneste la 20 de ani lucrarile lui Maritain si Toma de Aquino, din care intuieste si dezvolta posibilitatile speculative si eliberatoare incluse in revelatia crestina.