Cartea este centrata pe relatiile dintre emotie si decizie, in particular pe analiza impactului strategiilor de autoreglare emotionala asupra performantelor decizionale. Printre contributiile stiintifice remarcabile pe care autoarea le aduce la progresul cercetarii in domeniul psihologiei economice, le mentionam pe cele mai notabile: – argumentarea rolului de mediere/moderare a strategiilor de autoreglare emotionala in relatia emotie-decizie si descrierea mecanismelor neuronale comune care fundamenteaza acest rol; – adaptarea, pe un lot din populatia romaneasca, a doua instrumente de evaluare a strategiilor de autoreglare (ERQ si CERQ) si a chestionarelor de cautare a riscului – DOSPERT; – dezvoltarea variantelor computerizate ale sarcinilor decizionale folosite in studiile experimentale anterioare; – demonstrarea, pentru prima oara in literatura de specialitate, a faptului ca, in cazul emotiilor negative, strategia de reevaluare intensifica tendinta de cautare a riscului, prin reducerea experientei emotionale negative. Pentru aceleasi emotii negative, supresia se dovedeste ineficienta, nu reduce distresul afectiv si, ca atare, nu influenteaza atitudinea fata de risc; – demonstrarea experimentala a faptului ca, in cazul emotiilor pozitive, supresia si reevaluarea au acelasi efect, anuland impactul emotiilor pozitive asupra cautarii riscului. Ca atare, nu costurile strategiilor autoreglarii (supresia costa mai mult decat reevaluarea), ci efectele lor influenteaza decizia in situatii de risc; – demonstrarea experimentala a faptului ca susceptibilitatea la framing este influentata de strategiile reglatorii utilizate si a faptului ca impactul acestor strategii e domeniu-specific (de exemplu, pe domeniul sanatatii, ruminarea creste cautarea riscului, pe cand, pe domeniul financiar, punerea in perspectiva, planificarea si reevaluarea pozitiva reduc cautarea riscului); – evidentierea rolului moderator al anxietatii ca stare in relatia reevaluare-decizie