– aproximativ 6.000 de perechi antonimice- exemple concrete si corect folosite- modalitati explicite de folosire a cuvintelor in context- nenumarate definitii si exemple- cuvinte-titlu explicate cu siruri sinonimice ANTONIMELE, dupa definitia de dictionar, sunt cuvinte cu forma diferita si cu inteles opus, fiind vorba practic de antagonice (antagonisme), precum:mare – mic;inalt – scund;bun – rau;sus – jos;slab – gras;frumos – urat etc.Antonimia se poate realiza:- cu ajutorul prefixelor (prefixe antonimice, negative sau privative):confinua – infirma;inchide – deschide;impacheta – despacheta;cinstit – necinstit;egal – inegal;lipit – dezlipit;corect – incorect etc.- intre un cuvant si o locutiune:a opri – a da drumulDoar trei lucruri sunt importante in constituirea- perechilor de antonime:- sa fie compusa din parti de vorbire de acelasi fel:substantive: bucurie – tristete;adjective: bun – rau;verbe: a merge – a sta;adverbe: sus – jos.-in cazul cuvintelor polisemantice, antonimia se stabileste pentru fiecare sens mai important al cuvantului respectiv:drept – nedrept; drept – stramb; drept – stang-sa nu se piarda din vedere sensul cuvintelor, cuvinte precum: nebun, necurat, nevrednic nu sunt antonimele cuvintelor bun, curat, respectiv vrednic, antonimul fiind in aceste cazuri, dupa sinonimul corect (dupa caz: ticnit, necinstit, nedemn):nebun – sanatos;necurat – cinstit;nevrednic – onorabil.