O carte scrisa de unul dintre cei mai importanti scriitori mistici din Bizant: Nichita Stithat.Lucrarea “Despre Suflet” a lui Nichita Stithat reprezinta lucrarea cheie legat de intelegerea unui cuprins intemeiat pe o serie de teme, care a preocupat in special intelepciunea bizantina, cum ar fi crearea ingerilor, a lumii vazute si nevazute, crearea omului, fiinta sufletului si starea lui dupa moartea trupului…Cunoscand bine Sfintele Scripturi dar si a scrierilor teologice de pana atunci, Nichita Stithatul stabileste ca firea nemateriala a ingerilor tinde spre cea a oamenilor si cea materiala a lor tinde spre Dumnezeu, firea descriptiva, nevazuta, mentala si nemuritoare, insusiri care le-au fost date acestora dupa harul lui Dumnezeu, descriind functiile lor. In ceea ce priveste crearea lumii promoveaza conceptia crestina legata de cele trei perioade in care s-a facut creatia. Mai vorbeste si despre lumea mentala, simtitoare si alcatuirea omului din trup si suflet. Din acest punct si mai departe, Sufletul ca duh al trupului, se uneste cu trupul si-i lumineaza drumul spre mantuire.Esenta Sufletului i-a preocupat pe multi filozofi vechi de la Ionieni pana la Aristotel si odata cu intinderea Crestinismului, cercetarile scriitorilor s-au intins pretutindeni, fiind adunate intr-un imens corp, care dealtfel se scufunda in marea perceptiilor traditiei vechi grecesti, ridicandu-se la orizontul sistemului gandirii crestine, din care face parte si perceptia medicinii religioase. Pentru Nichita Stithat, modelul ingerilor reprezinta o paralela a insusirilor Sufletului in care distinge tendintele puterilor rationalului si a irationalului.In ciclul premergator mortii omului, comportamentul Sufletului depinde de tendintele nematerialului si a elementului material al coexistentei acestora inauntrul trupului omenesc. Drumul virtutii si al rautatii, reprezinta lupta apriga a trupului si a firii nemateriale, echilibrul care formeaza drumul etic al omului spre scopul desavarsirii, prin intermediul procedurilor de curatire, de luminare si de comunicare mistica cu destinatia dumnezeiasca, lepadandu-se treptat de greutatea pacatelor.In final, starea sufletelor luminate din viata dupa moarte la Judecata cea de Veci, in lumea lui Dumnezeu si asezarea sufletelor intunecate in lumea Iadului, chiar daca aceste lucruri nu pot fi descrise printr-o gandire clara, se refera in general la sistemul teoriei crestine legat de drumul Sufletului de dupa moartea acestuia, despartind aceste doua tendinte a comportamentului trupesc si spiritual din viata omului.Legat de viata si opera lui Nichita Stithat, acesta a trait in sec XI (1014 d.Hr.-1090 d.Hr.). A ucenicit langa Simeon Noul Teolog la manastirea Studiu. A ajuns monah la varsta de 30 de ani, dupa o chemare spirituala pe care a simtit-o si fata de care a ascultat . Stithat a fost biograful lui Simeon Noul Teolog, studiind operele dascalului lui si s-a preocupat de pastrarea si transmiterea mai departe a acestora prin publicarea lor. In acest fel Stithat a facut simtita prezenta dascalului lui, a lui Simeon, pe toata durata secolului al XI-lea, dovedindu-l a fi un adevarat datator de lumina pentru ceilalti.Ca scriitor, Stithat se distinge prin claritatea gandirii dar si prin simplitatea si eleganta limbajului lui. Stithat a fost influentat la modul cel mai adanc de dascalul sau de sfantul Simeon Noul Teolog,…