„Parintele Vasile Vasilachi a avut taria de a demara refacerea asezamantului de la Antim, mai ales dupa evenimentele care au urmat actului de la 23 august 1944. Ravna sa a fost intretinuta mai ales de frumoasele manifestari culturale care se desfasurau in Manastirea Antim, atat ca o forma de rezistenta fata de agresorul ateu, cat si ca o evidenta cale de manifestare a unor oameni care cu bucurie duhovniceasca se alaturasera la opera edilitara a staretului. Am putea spune ca ne gasim in fata unei fericite intalniri a intelectualilor apropiati de rugaciune intr-un spatiu in care se formau intelectualii de maine ai Bisericii. Ne gandim la venirea unui Sandu Tudor tot mai adancit in cunoasterea si trairea traditiei isihaste romanesti, o initiativa pe care o incepuse inca din 1943 in Cernautiul condus spiritual de mitropolitul carturar Tit Simedrea.” (Adrian Nicolae Petcu)