Astazi, ca dintotdeauna, exista o multitudine de probleme ale vietii spirituale ce se refera la educatia omului. In acest caz, prin educatie nu intelegem educatia scolara, ci formarea imaginii de OM in fiinta umana. Iar din observatiile mele in acest sens, una dintre problemele cele mai urgente pentru omul contemporan este intelegerea libertatii.Cred ca niciun cuvant nu este repetat intr-atat de des in zilele noastre si nu presupune un caracter atat de propagandistic precum cuvantul “libertate”. La prima vedere, acest termen are un sens destul de bun, insa in realitate este o sabie cu doua taisuri. Sfantul Isaac Sirul are cateva cugetari graitoare in acest sens: “Libertatea grosolana este mama patimilor… Sfarsitul acestei libertati nepotrivite este sclavia brutala.” Ajungem sa ne convingem in fiecare zi cat de corecte sunt aceste cugetari. Totusi, despre ce libertate este vorba?Exista mai multe tipuri de libertate. Pentru o imagine completa a situatiei, vom prezenta tipurile de baza ale libertatii.Primul tip este dimensiunea metafizica a libertatii, cand prin aceasta se intelege una din proprietatile de baza ale naturii umane si anume libertatea vointei, exprimata in primul rand prin autodeterminarea identitatii individului in fata binelui si raului. Nimeni nu poate avea vreo putere asupra acestui tip de libertate: nicio alta persoana, nici societatea, nici legile, nici orice alta autoritate, nici demonii, nici ingerii, nici Dumnezeu Insusi. Aforismul clasic al Parintilor Bisericii: “Dumnezeu nu poate salva omul fara vointa acestuia” exprima cel mai bine intelegerea crestina a sensului si a importantei acestui tip de libertate.Al doilea tip este libertatea sociala. Aceasta este libertatea externa, adica actiunile umane permise (prin lege, obiceiuri, religie, moralitatea general acceptata) in mediul inconjurator. Cu alte cuvinte, aceasta este totalitatea unor drepturi specifice ale individului in cadrul societatii, in Stat. In acest domeniu apar cele mai dificile probleme, deoarece aici interactioneaza o multitudine de persoane cu capacitate de exercitiu.Si al treilea tip este libertatea spirituala. Aceasta, in comparatie cu primele doua, reprezinta autoritatea omului asupra egoismului sau, asupra viciilor sale, asupra sentimentelor indecente, asupra dorintelor. Intr-un cuvant, asupra sa.De ce traieste omul?Generatia mai in varsta si cea de mijloc isi aduc aminte perfect cum, nu demult, omul din perioada comunista, in cautarea solutiilor la problemele majore ale vietii sale, a sensului acesteia, a avut la dispozitie doar doua cai: o cale religioasa si una atee. Multi au aflat acum de deficientele – cum le vom numi cu blandete – ultimei cai si au inteles ca era un drum care se infunda. De ce oare?La urma urmei, in cazul in care nu exista Dumnezeu, nu exista nici suflet, nici nemurire; prin urmare, moartea este definitiva si distruge pentru totdeauna omul ca personalitate umana, nu ii este lasata nicio posibilitate de a depasi si de a evalua toate lucrurile la care aspira, la care spera, ceea ce iubea, cele pentru care s-a luptat si poate ca si-a dat si viata. Asadar prin moarte, ca intr-un vis, totul se termina si tot ce a facut omul nu mai exista pentru el?… Un asemenea “vis” cu privire…