Incercandu-si penita intr-ale creatiei lirice, poetul – amator prin circumstanta, dar autentic prin convingere si acuitatea trairii – face dovada unui simt al muzicalitatii (adesea exprimat prin refren si repetitie) si al unei subtile elegante in exprimare care amintesc de incantatoarele versuri ale poetilor pe care critica romaneasca, in lipsa unui termen care sa faca dreptate eteroclitelor influente autohtone, i-a numit, destul de nediferentiat, decadenti si simbolisti.Volumul de debut Cuvinte nepricepute este, la prima vedere, o meditatie asupra neimplinirii – prin sine sau prin altul, prin cunoastere sau prin iubire. In fapt, acest leitmotiv al efemerului, al insuficientului devine mijloc si pretext pentru explorarea unei teme fundamentale a lumii contemporane – inalienarea individului, imposibilitatea de comunicare cu exteriorul.