Cartea Ecaterinei Petrescu Botoncea este un minunat imn inchinat absolutului divin din om, care implica rescrierea istoriei personale cu instrumentele inocentei nascatoare de comori fermecate, aflate sub protectia nepamanteanului, descoperirea dorului de sine ca pe o valenta inegalabila, dar si un indemn emotionant spre empatie, altruism si dragoste, de reconsiderare a conditiei umane, de regasire a eului dormitand intr-un cocon de trivialitate si platitudine, alaptat la sanul obosit al vietii ca existenta. Dar este si un discurs despre suferinta si demnitate, despre rezistenta si totalitarism, despre gardieni si ingeri, despre teama si speranta, despre viata si neviata, despre credinta, este cufarul ignorat, doldora de tezaure nestemate pe care fiecare dintre noi pare a-l avea dosit undeva, amintindu-si, din pacate, mult prea arar de el, ca de teama unui blestem ce insoteste tacut o comoara ingropata de cine stie cate veacuri.O scriitura pecetluita de un talent autentic, exersat cu naturaletea celui ce-si stie bine hotarele, edificat pe sensibilitate si eruditie, pe introspectie si atemporalitate, aceasta este, pe scurt, „Cutia cu vechituri”, un volum special ce revendica cititori pe masura, tot mai rari intr-un timp lipsit de memorie afectiva, tributar unui prezent frivol pana la anulare.