Cosmin Leucuta scrie ca si cum mintea lui ar fi un univers paralel, in care Bukowski si Palahniuk s-au intalnit la o bere, iar dupa o vreme au dat-o pe whisky si s-au apucat sa faca o intrecere. Uneori prozele lui sunt ca o intoarcere in cartierul copilariei, acolo unde te induiosezi pentru ca recunosti urmele amintirilor tale, dar si acolo unde te inspaimanti. Alteori sa-l citesti pe Leucuta inseamna sa accepti ca vei pune cap la cap un puzzle, fara sa stii pana in ultima secunda daca imaginea rezultata e un personaj adorabil sau o scena de groaza.Lavinia Balulescu