Textele Mihaelei Miroiu din volumul Cu mintea mea de femeie recompun un traseu biografic in care sunt surprinse metamorfozele femeii, de la stadiul de copila, pana la maturitatea deplina. Toate nelinistile, toate intamplarile mai mult sau mai putin placute ale unei vieti traite, in mare parte, in perioada comunista sunt privite din perspectiva unei filosofii in care femininul si feminitatea capata valente pe care societatea romaneasca le-a asimilat doar in parte. Nu e de mirare, asadar, ca autoarea scoate in evidenta numeroasele situatii cu care se confrunta o femeie de-a lungul unei vieti, doar pentru simplul fapt ca este femeie. Mihaela Miroiu are incredere ca, in cele din urma, teoriile din arsenalul filosofiei feministe, teorii atat de exersate de catre studentii marilor universitati ale lumii, vor fi puse in practica si pe plaiuri mioritice, ca exista, totusi, un progres in estomparea prejudecatilor legate de rolul femeii in societate, de statutul social al acesteia, de ceea ce trebuie si nu trebuie sa faca o femeie. Dincolo de toate acestea, insa, ramane intrebarea pe care autoarea si-o adreseaza, ca pe o ultima si suprema provocare: „De ce traiesc eu si nu oricine altcineva in locul meu?”