Monahul Daniel Cornea (8 martie 1972 – 5 septembrie 2017) s-a ilustrat ca iconar. Icoanele sale frumoase, pictate dupa o aleasa erminie, impodobesc casele multor romani, si nu numai. N-a scris mult, dar ceea ce a scris este rodul unei meditatii adanci in singuratate anahoretica, al trairii contemplative in Hristos. De aceea cred ca cele doua carti ale sale – Sexualitatea: o privire din tinda Bisericii (2004) si Cinema-ul: o lectura imbisericita. Pentru o teologie ortodoxa a culturii (2017) – vor fi receptate si vor ramane ca un reper semnificativ in cultura romana – cultura pe care si-a dorit-o enipostaziata intr-o «cultura a Duhului».As spune ca monahul Daniel si-a dat seama de darurile pe care Dumnezeu i le-a facut: har, chemare monahala, o sensibilitate aparte, discernamant si indoitul talent de a picta si a scrie. Si nu numai ca si-a cunoscut talantii, dar i-a si pus in lucrare, facandu-i sa rodeasca. Icoanele si cartile sale sunt daruri si marturii. Iar cea de fata a fost sa fie mesajul lui testamentar…” (Andrei Dirlau)